Zona euro sare din criză în criză, dar moneda sa pare imună la efectele haosului din jurul acesteia. În pofida paraliziei politice din Grecia, alegerilor din Franța și agravării situației din Spania, euro a scăzut foarte puțin, doar până la 1,2930 dolari.
Deși este prima oară în ultimele luni când moneda unică scade sub pragul de 1,30 dolari, euro se menține în cadrul unui interval stabilit încă din decembrie 2011, mărginit de valoarea minimă de 1,2667 atinsă la mijlocul lunii ianuarie și de vârful de aproape 1,35 dolari atins la sfârșitul lui februarie, consideră publicația financiară „Wall Street Journal”.
Dramă la bursă
În comparație, bursele europene s-au prăbușit. Miercuri, bursa spaniolă a atins valoarea minimă din ultimii opt ani și jumătate, în timp ce indicele bancar Euro Stoxx a atins nivelul minim de la începutul lui 2009. La rândul lor, obligațiunile unor țări periferice se află sub presiune: dobânzile obligațiunilor spaniole cu scadența la 10 ani au depășit pragul psihologic de 6% pentru prima oară în acest an.
„Cel mai des sunt întrebat de ce euro nu a scăzut mai mult având în vedere situația economică din cadrul zonei euro”, a declarat pentru WSJ Paul Robinson, președintele departamentului de cercetare pe piața valutară la Barclays.
Investitorii preferă un euro în marjă
Deși Robinson și alți investitori consideră că, până la urmă, euro se va prăbuși la rândul său, situația prezentă a făcut ca fondurile de hedging și alți speculatori pe piețele valutare să nu mai parieze pe scăderea monedei unice, mulți folosindu-se de strategii care să le aducă profit de pe urma unui euro care se menține într-o anumită marjă de valoare.
„De ce să pariezi contra lui când poți să profiți din menținerea sa în marjă”, a declarat Tom Liravongsa, co-fondatorul Holland Global Trading LLC. El a declarat că firma sa a efectuat tranzacții care au rezultate bune în cazul în care euro se menține între 1,28 dolari și 1,32 dolari.
Echilibrul fluxurilor de capital
În cazul altor valute, euro a scăzut față de yen și ar fi putut scade contra francului elvețian dacă Banca Națională a Elveției nu ar fi impus limite asupra creșterii monedei proprii. În ceea ce privește reziliența euro față de dolarul american, tranzacționiștii oferă o multitudne de motive. Cel mai important este echilibrul fluxurilor de capital înspre și dinspre zona euro.
Pe de-o parte investitorii și-au retras 15 miliarde de euro din fondurile europene de acțiuni de la începutul anului, conform informațiilor EPFR Global. Această sumă este cu mult peste cei 4 miliarde de euro investiți pe piețele de obligațiuni, iar această disparitate împinge valoarea euro în jos.
Pe de cealaltă parte, băncile europene au cumpărat masiv euro pe măsură ce au renunțat la activele de peste ocean și au stâns fonduri pentru a respecta reglementările cu privire la rezervele de capital obligatorii.
Totodată, investitorii din sectorul guvernamental, precum fondurile guvernamentale de investiții care doresc să-și diversifice portofoliile, au cumpărat, la rândul lor, euro.
Echilibrul european este foarte fragil
Majoritatea celor care vând obligațiunile suverane ale statelor slabe investesc în obligațiunile suverane ale statelor puternice. Cu alte cuvinte, investitorii care vând obligațiuni italiene își reinvestesc banii în operațiuni germane. Aceste tranzacții nu implică vânzarea de euro.
Cu toate acestea, analiștii avertizează că echilibrul european este foarte fragil și a depins în mare măsură de injecțiile masive de capital făcute de Banca Centrală Europeană prin acordarea de împrumuturi ieftine pe trei ani în decembrie și februarie.
Dobânda-cheie
Totodată, menținerea unei rate a dobânzii-cheie la un nivel constant, în ciuda unei înrăutăţiri a situaţiei economice, peste rata dobânzii-cheie stabilită pentru dolar de către Rezerva Federală a Statelor Unite (care se află la un nivel aproape de zero), a redus apetitul investitorilor pentru deținerea de active denominate în dolari, pentru care dobânzile sunt mult mai mici, ceea ce contrabalansează întrucâtva situaţia nu tocmai roză din Europa.
„Indicatorii economici slabi ai zonei euro combinați cu riscul politic major nu se reflectă în dobânda-cheie”, a declarat Alan Ruskin, strategist pe piața valutară la Deutsche Bank AG. El se referă la diferența dintre dobânzile pentru titlurile americane și cele ale Germaniei. „Acestea nu s-au modificat în mod semnificativ în favoarea dolarului american”, a declarat acesta. |